Întâmpinarea în procesul civil: termen, conținut și sancțiuni
ghid de la un avocat din Iași

Mai jos explic ce este întâmpinarea, în ce termen se depune, ce trebuie să cuprindă și ce se întâmplă dacă nu o depuneți la timp.

Întâmpinarea este actul prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată.

Altfel spus, este primul răspuns scris pe care îl dați instanței. Reclamantul și-a spus versiunea în cerere; prin întâmpinare îi arătați judecătorului ce contestați, de ce și cu ce dovezi. Ce nu spuneți acum devine, de multe ori, mult mai greu sau imposibil de spus mai târziu.

Da. Ca regulă, întâmpinarea este obligatorie; excepțiile trebuie să fie prevăzute expres de lege pentru procedura respectivă.

În procedura obișnuită, termenul este de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată. Rezoluția pe care ați primit-o vă indică expres atât termenul, cât și sancțiunea.

La calculul termenului contează câteva reguli:

• termenul se socotește pe zile și nu intră în calcul nici ziua în care începe să curgă, nici ziua în care se împlinește;
• dacă ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Atenție la două situații: în procesele urgente, judecătorul poate reduce termenele, iar dacă pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul fixează un termen mai lung. Unele proceduri speciale au reguli proprii. De aceea, termenul care contează pentru dumneavoastră este cel scris în actele primite de la instanță.

Ce urmează după ce depun întâmpinarea?

Întâmpinarea se comunică reclamantului, care poate depune un răspuns la întâmpinare în 10 zile; pe acesta îl consultați la dosar. În 3 zile de la depunerea întâmpinării, judecătorul fixează primul termen de judecată, la cel mult 60 de zile, și dispune citarea părților. Dacă nu depuneți întâmpinare, primul termen se fixează la expirarea termenului de 25 de zile – procesul merge mai departe și fără apărarea dumneavoastră scrisă.

Întâmpinarea trebuie să cuprindă:

1. Datele pârâtului – nume, prenume, CNP, domiciliu (sau, pentru firme, denumire, sediu, cod unic de înregistrare, număr de înregistrare, cont bancar), dacă reclamantul nu le-a menționat deja. Cine locuiește în străinătate indică un domiciliu ales în România pentru comunicări.
2. Excepțiile procesuale pe care le invocați față de cererea reclamantului.
3. Răspunsul la toate pretențiile și la toate motivele de fapt și de drept ale cererii.
4. Dovezile cu care vă apărați, pentru fiecare capăt de cerere.
5. Semnătura.

De ce contează excepțiile procesuale?

Excepțiile sunt apărări care pot duce la respingerea sau amânarea cererii fără ca instanța să mai analizeze fondul – de exemplu, necompetența instanței, lipsa calității procesuale sau prescripția dreptului de a cere în instanță. Unele pot fi invocate oricând (cele de ordine publică), dar celelalte se pierd dacă nu sunt ridicate la timp.

De ce contează probele?

Pârâtul propune probele prin întâmpinare; altfel, pierde dreptul de a le mai propune. Dacă cereți martori, le indicați numele, prenumele și adresa; dacă vă bazați pe înscrisuri, le atașați în copie. Probele nepropuse la timp pot fi cerute ulterior doar în cazuri limitate – de exemplu, când reclamantul își modifică cererea, când nevoia probei reiese din cercetarea judecătorească și nu putea fi prevăzută sau când toate părțile sunt de acord.

Pot cere și eu ceva de la reclamant?

Da, dacă aveți pretenții care derivă din același raport juridic sau sunt strâns legate de cererea reclamantului, puteți formula cerere reconvențională. Ea se depune, sub sancțiunea decăderii, odată cu întâmpinarea.

Dacă nu depuneți întâmpinarea în termen, pierdeți dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Concret, pârâtul care a pierdut termenul nu mai poate propune, ca regulă, martori, înscrisuri sau expertize și nu mai poate invoca excepțiile care nu sunt de ordine publică. Procesul se judecă, în mare măsură, pe probele reclamantului. Poate în continuare să se prezinte la termene și să invoce excepțiile de ordine publică, iar probe noi pot fi admise doar în cazurile strict prevăzute de lege.

Să presupunem că sunteți chemat în judecată pentru restituirea unei sume împrumutate, pe care susțineți că ați returnat-o parțial. Aveți chitanțe pentru o parte din plăți și o persoană care a fost de față la o altă plată.

Dacă depuneți întâmpinarea în termen, atașați chitanțele, cereți audierea martorului și arătați ce sumă considerați că mai datorați, instanța va analiza aceste dovezi. Dacă lăsați termenul să treacă, riscați ca martorul să nu mai poată fi propus, iar procesul să se judece pe baza actelor depuse de reclamant. Exemplul este ilustrativ; fiecare dosar are particularitățile lui.

• verifică termenul exact din rezoluție și data de la care curge;
• analizează cererea și actele primite și identifică excepțiile procesuale care pot fi invocate;
• redactează răspunsul la fiecare pretenție și la fiecare motiv invocat de reclamant;
• stabilește ce probe vă sunt utile și le formulează corect (martori cu nume și adresă, înscrisuri atașate, expertize, după caz);
• evaluează dacă e cazul unei cereri reconvenționale, care trebuie depusă odată cu întâmpinarea;
• vă reprezintă la termenele de judecată și, dacă e nevoie, în căile de atac.

Pentru situații înrudite puteți citi și: Se poate ataca o hotărâre definitivă?, contestația la executare, litigiile cu vecinii și revendicarea imobiliară.