Etapele procesului penal: ce se întâmplă în fiecare fază și de ce contează avocatul de la început

Mai jos explic, pe etape, cum se desfășoară un proces penal în România, ce se întâmplă în fiecare fază și ce poate face concret avocatul în fiecare dintre ele.

Cât mai devreme: de îndată ce primiți o citație de la poliție sau parchet, ați fost supus unei percheziții sau ați aflat că există un dosar în care ați putea fi vizat. Aveți dreptul de a fi asistat de avocat, iar înainte de a fi ascultat trebuie să vi se spună că aveți dreptul de a nu face nicio declarație.

O declarație dată în grabă, fără să cunoașteți dosarul, poate fi folosită ulterior împotriva dumneavoastră. De aceea, prima discuție cu avocatul ar trebui să aibă loc înainte de prima audiere, nu după ea.

Procesul penal parcurge, în linii mari, patru etape:

1. urmărirea penală;
2. camera preliminară;
3. judecata (inclusiv căile de atac);
4. executarea hotărârii.

Urmărirea penală are ca scop strângerea probelor necesare pentru a se stabili dacă o persoană trebuie trimisă în judecată. Ea parcurge, de regulă, trei momente:

• Urmărirea penală cu privire la faptă (in rem) – organul de urmărire penală începe ancheta cu privire la faptă, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.
• Urmărirea penală față de o persoană (in personam) – când există probe din care rezultă o bănuială rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta, aceasta dobândește calitatea de suspect.
• Punerea în mișcare a acțiunii penale – procurorul o dispune prin ordonanță când constată că există probe că persoana a săvârșit o infracțiune; din acest moment, persoana devine inculpat.

Ce face avocatul în urmărirea penală?

Avocatul vă asistă la audieri și la celelalte activități la care participați, vă explică acuzațiile și consecințele lor și stabilește împreună cu dumneavoastră o strategie, în funcție de apărările pe care le aveți și de ce conține dosarul. În această fază, avocatul poate formula cereri și memorii, poate propune probe și poate ridica excepții, astfel încât ancheta să nu se desfășoare doar în direcția acuzării.

După ce procurorul emite rechizitoriul, dosarul ajunge la judecătorul de cameră preliminară. Acesta verifică competența și legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Inculpatul primește copia rechizitoriului și un termen în care poate formula, în scris, cereri și excepții. Este un termen care nu trebuie ratat, din două motive:

• Anumite încălcări ale legii, numite nulități relative, produse în urmărirea penală, pot fi invocate doar până la închiderea procedurii de cameră preliminară. Dacă nu sunt invocate la timp, ele se acoperă.
• Probele excluse de judecătorul de cameră preliminară nu mai pot fi avute în vedere la judecata în fond, iar mijloacele de probă corespunzătoare se înlătură din dosar. Dacă sunt excluse toate probele din urmărirea penală, cauza se restituie la parchet.

Concret, soluțiile din camera preliminară pot schimba în mod hotărâtor datele dosarului cu care se merge mai departe la judecată.

La primul termen, grefierul dă citire actului de trimitere în judecată sau face o prezentare succintă a acestuia, iar președintele îi explică inculpatului acuzația și îi aduce la cunoștință dreptul de a nu face nicio declarație.

Ce este procedura recunoașterii învinuirii?

Dacă fapta nu se pedepsește cu detențiune pe viață, inculpatul poate cere ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor din urmărirea penală și a înscrisurilor prezentate, cu condiția să recunoască în totalitate faptele reținute în sarcina sa. În caz de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime pentru închisoare și cu o pătrime pentru amendă.

Decizia de a recunoaște sau nu este una dintre cele mai importante din proces și trebuie luată numai după ce cunoașteți bine dosarul. Dacă nu recunoașteți faptele sau le recunoașteți doar parțial – de exemplu, invocați o cauză justificativă, precum legitima apărare, ori lipsa formei de vinovăție cerute de lege – instanța administrează probele propuse de părți.

Împotriva hotărârii primei instanțe se pot exercita căile de atac prevăzute de lege. Despre ele puteți citi pe pagina dedicată căilor de atac în materie penală.

După ce hotărârea rămâne definitivă, pedeapsa sau măsura dispusă se pune în executare. Uneori, hotărârea dă naștere unor obligații în sarcina altor autorități. De exemplu, în materie rutieră, după o achitare poate fi necesară restituirea permisului de conducere reținut, iar după o condamnare, permisul poate fi anulat.

Să presupunem că, în timpul anchetei, o probă a fost obținută cu încălcarea unei reguli de procedură care v-a vătămat drepturile, dar încălcarea nu este una dintre cele sancționate cu nulitate absolută. Dacă nu o invocați în termenul din camera preliminară, nulitatea se acoperă, iar proba rămâne în dosar și poate fi folosită la judecată. Invocată la timp și admisă, ea poate duce la excluderea probei. Exemplul este ilustrativ; fiecare dosar trebuie analizat separat.

• vă explică acuzația și drepturile pe care le aveți înainte de prima audiere;
• vă asistă la audieri, percheziții și celelalte activități de urmărire penală;
• studiază dosarul, propune probe și formulează cereri, memorii și excepții;
• analizează rechizitoriul și formulează cererile și excepțiile din camera preliminară, în termen;
• vă consiliază asupra poziției procesuale la judecată, inclusiv asupra procedurii recunoașterii;
• vă reprezintă în căile de atac și în incidentele de la executarea hotărârii.

Pentru situații concrete, vedeți și paginile despre percheziții, înșelăciune și traficul de droguri.