Dacă există testament, se mai face succesiunea?
ghid complet

Răspunsul direct

Da. Chiar dacă există un testament, succesiunea trebuie dezbătută la notar sau în instanță. Testamentul nu transferă automat proprietatea asupra bunurilor. Moștenitorii au nevoie de certificatul de moștenitor (sau de o hotărâre judecătorească), care se obține prin procedura succesorală.

Testamentul este actul prin care o persoană hotărăște, în forma cerută de lege, ce se întâmplă cu bunurile sale după moarte. Este un act personal – nu se poate face prin altcineva – și poate fi revocat oricând. El poate cuprinde dispoziții privind patrimoniul succesoral și desemnarea legatarilor, dar și dispoziții privind partajul, revocarea unor testamente anterioare, dezmoștenirea, numirea unui executor testamentar sau sarcini impuse legatarilor.

Un aspect esențial: testamentul produce efecte numai după decesul testatorului. Cât timp testatorul este în viață, actul nu dă niciun drept beneficiarului și poate fi oricând revocat sau modificat.

Ce înseamnă moștenirea

• Moștenirea înseamnă transmiterea bunurilor și datoriilor unei persoane decedate către una sau mai multe persoane în viață. Ea se deschide în momentul decesului, la ultimul domiciliu al defunctului.
• Dacă defunctul nu a lăsat testament, bunurile se transmit după regulile moștenirii legale. Se poate ca o parte din bunuri să se transmită prin testament, iar restul după regulile legale.

Testamentul nu este titlu de proprietate

Un testament, oricât de clar ar fi redactat, nu transferă automat proprietatea asupra imobilelor sau a altor bunuri. Legatarul are nevoie de certificatul de moștenitor eliberat de notar sau de o hotărâre judecătorească pentru a putea intra efectiv în posesia bunurilor și pentru a le putea vinde, închiria sau intabula.

Legea prevede două forme de testament obișnuit: olograf și autentic. În situații excepționale – de exemplu epidemii, catastrofe sau războaie, ori la bordul unei nave sau aeronave – legea permite și testamente privilegiate, întocmite în fața unor persoane anume prevăzute.

Testamentul reciproc este interzis

Sub sancțiunea nulității absolute, două sau mai multe persoane nu pot dispune prin același testament una în favoarea celeilalte sau în favoarea unui terț.

Testamentul olograf la notar

Înainte de a fi executat, testamentul olograf se prezintă unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare. În procedura succesorală, notarul îl deschide și îl validează, iar deschiderea și starea în care se găsește se constată prin proces-verbal.

Procedura succesorală este necesară, practic, indiferent dacă există sau nu testament. Motivele concrete:

Ce face succesiunea

• identifică și verifică testamentul;
• stabilește toți moștenitorii (legali și testamentari);
• calculează rezerva succesorală;
• inventariază masa succesorală (toate bunurile);
• se încheie cu certificatul de moștenitor;
• permite intabularea imobilelor pe noul proprietar;
• permite vânzarea, donarea sau ipotecarea bunurilor.

Ce nu face testamentul singur

• nu transferă automat proprietatea;
• nu vă dă dreptul de a vinde imobilul;
• nu vă permite accesul la conturile bancare ale defunctului;
• nu poate înlătura moștenitorii rezervatari de la rezerva lor;
• nu schimbă titularul în contractele de utilități;
• nu vă scutește de impozitul de 1%, dacă succesiunea nu este finalizată în 2 ani de la deces.

Rolul notarului când există testament

Notarul identifică toate persoanele cu drept la moștenire – inclusiv moștenitorii rezervatari care nu sunt menționați în testament – și aplică dispozițiile testamentare în limitele legii. Dacă testamentul este valabil și nu încalcă rezerva succesorală, notarul eliberează certificatul de moștenitor în favoarea legatarilor.

Termenul de opțiune succesorală

Dreptul de a accepta sau de a renunța la moștenire se exercită, de regulă, în termen de un an de la deschiderea moștenirii, adică de la deces; în anumite situații – de exemplu, când testamentul este descoperit ulterior – termenul curge de la altă dată. Cel care știa de deschiderea moștenirii și de calitatea sa de succesibil și nu a acceptat și nici nu a renunțat expres în acest termen este prezumat că a renunțat, dar prezumția poate fi răsturnată prin dovada contrară.

Dacă succesiunea nu este dezbătută și finalizată în 2 ani de la deces, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

Rezerva succesorală este partea din moștenire care le revine prin lege anumitor moștenitori, chiar dacă defunctul a vrut altfel și a lăsat bunurile altcuiva sau i-a dezmoștenit. Cu alte cuvinte, nimeni nu îi poate lua prin testament unui moștenitor rezervatar partea care i se cuvine prin lege. Dacă testamentul o face, moștenitorul lezat poate cere în instanță reducțiunea liberalităților excesive.

Moștenitorii rezervatari sunt: soțul supraviețuitor, descendenții (copiii, nepoții, strănepoții) și ascendenții privilegiați (părinții). Rezerva fiecăruia este de jumătate din cota pe care ar fi primit-o ca moștenitor legal în lipsa testamentului.

Cotitatea disponibilă

Moștenirea se împarte în două: rezerva succesorală, care aparține prin lege rezervatarilor, și cotitatea disponibilă, de care defunctul poate dispune liber prin testament. Dacă defunctul nu are moștenitori rezervatari, cotitatea disponibilă este întreaga moștenire.

Un exemplu practic

Un tată cu doi copii, fără soție în viață, lasă prin testament întreaga avere unui prieten. Ca moștenitori legali, fiecare copil ar fi primit 1/2; rezerva fiecăruia este, deci, 1/4 din moștenire. Prietenul poate primi doar cotitatea disponibilă de 1/2. Pentru diferență, copiii pot cere reducțiunea legatului.

Procedura se deschide la un notar din zona ultimului domiciliu al defunctului. Notarul verifică testamentul, stabilește toți moștenitorii – inclusiv pe cei care nu apar în testament –, inventariază bunurile și calculează cotele, iar la final eliberează certificatul de moștenitor.

Suspendarea procedurii la notar

Notarul poate suspenda procedura, între altele, dacă moștenitorii își contestă unii altora calitatea ori nu se înțeleg asupra masei succesorale și a drepturilor fiecăruia. Conflictul se judecă de instanța de la ultimul domiciliu al defunctului; partajul se judecă de judecătorie, indiferent de valoare.

• certificatul de deces (original sau copie legalizată);
• testamentul original (olograf sau autentic);
• certificatele de naștere și de căsătorie ori hotărârile de divorț ale moștenitorilor;
• actele de proprietate: titluri, contracte, extrase de carte funciară;
• extrase de cont sau certificate de depozit;
• martori care pot declara date despre defunct și moștenitori.

Un testament poate fi atacat în instanță pentru motivele din tabel. Fiecare motiv se dovedește altfel – uneori este nevoie de expertiză grafoscopică sau medico-legală psihiatrică –, iar termenele contează. Dacă testamentul este desființat, bunurile se împart după regulile moștenirii legale; dacă doar rezerva a fost încălcată, legatele se reduc.

Termenul de prescripție

Acțiunea în anularea unui act juridic se prescrie, ca regulă, în 3 ani, cu momente de început diferite: de la încetarea violenței, de la descoperirea dolului sau de la data cunoașterii cauzei de anulare.

Când testamentul este contestat sau moștenitorii nu se înțeleg, succesiunea se dezbate în instanță.

• La notar: procedură necontencioasă, de regulă mai rapidă, potrivită când moștenitorii se înțeleg; poate fi suspendată dacă apare un conflict.
• În instanță: necesară când există litigii între moștenitori; durează mai mult; instanța poate judeca împreună validitatea testamentului și partajul.

Dacă există testament, moștenitorii legali mai primesc ceva?

Depinde. Moștenitorii rezervatari (copii, părinți, soț supraviețuitor) primesc cel puțin rezerva, chiar dacă testamentul nu îi menționează sau îi dezmoștenește. Moștenitorii legali nerezervatari (frați, surori, unchi, veri) pot fi înlăturați complet prin testament.

Soții fără copii își pot lăsa toată averea unul altuia prin testament?

În general da, dacă nu există alți moștenitori rezervatari (de exemplu, părinți în viață). Frații și ceilalți moștenitori nerezervatari pot fi înlăturați prin testament. Situația concretă trebuie verificată.

Pierd moștenirea dacă nu mă prezint la notar într-un an?

Nu neapărat. Cine știa de deces și de calitatea sa de moștenitor și nu a acceptat moștenirea în termenul de un an este prezumat că a renunțat, dar poate face dovada contrară. Termenul curge uneori de la altă dată decât decesul. În situații justificate, există și căi legale pentru repunerea în termen; important este să acționați cât mai repede.

Poate fi atacat un testament autentic?

Da, dar mai greu. Poate fi contestat pentru lipsa discernământului testatorului (de regulă cu expertiză medico-legală psihiatrică), pentru dol sau violență. Și testamentul autentic trebuie să respecte rezerva succesorală.

Ce se întâmplă cu bunurile pe care testamentul nu le acoperă?

Se transmit după regulile moștenirii legale. Moștenirea testamentară și cea legală pot coexista.

Testatorul poate revoca testamentul?

Da, oricând. Revocarea expresă se face numai printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior. Testamentul olograf poate fi revocat și prin distrugere, rupere sau ștergere, iar un testament ulterior îl revocă pe cel anterior în măsura în care conține dispoziții contrare. Înstrăinarea de către testator a bunului lăsat prin legat revocă legatul.

Ce este dezmoștenirea?

Este dispoziția testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unii dintre moștenitorii săi legali. Poate fi directă sau indirectă (prin instituirea unor legatari). Rezervatarii păstrează însă rezerva.

Ce facem dacă moștenitorii nu se înțeleg asupra testamentului?

Deschideți procedura la notar. Dacă neînțelegerea persistă, procedura poate fi suspendată, iar instanța de la ultimul domiciliu al defunctului va judeca validitatea testamentului și partajul.

Vedeți și pagina avocat succesiuni și moșteniri Iași.